Salvarea
"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."
- [ Ioan 3:16 ]

Să zicem că nu iţi doreşti să auzi o predică pe cât iţi doreşti să auzi despre cum să fii salvat.
Vreau dacă pot să dau un raspuns la întrebarea “Ce
trebuie să fac să fiu salvat?”.Nu este nici o altă întrebare în
această lume mai importantă decât aceasta,si nu cred că este
nici un om aici în această seară care să nu fie interesat de
acest lucru.
Am auzit un om ,seara trecută când am ieşit în oraş,
spunând:“nu cred în convertire instantanee.Nu cred ce a spus
predicatorul seara trecută,că un om poate intra păcătos şi ieşi
creştin de aici ”.Acum, vreau să spun că eu nu cred în nici un
alt fel de conversie. Nu cred că a existat salvare vreodată în
lume, care nu a fost instantanee,și vreau să subliniez urmatorul
lucru: mulți nu pot spune nici ziua și nici ceasul când au fost
convertiţi.Ei nu știu momentul dar asta nu schimbă următoarele:
că a existat un moment în care au trecut de la moarte la viață
si că a existat un moment în care s-au născut în Împărăția lui
Dumnezeu.Trebuie să fi existat un moment înaintea căruia au fost
pierduţi si după care au fost salvaţi,si este posibil ca ei să
nu-şi dea seama de existenta unei astfel de schimbări.
Eu cred că apropierea de convertire a unora este ca
răsăritul soarelui, și a altora precum aprinderea bruscă a unui
meteorit. Dar convertirea este instantanee. Trebuie să existe un
moment în care viața începe să crească; când sufletul mort
începe să trăiască.
Acum, în această seară vreau să folosesc ilustrații biblice.
În primul rând, arca. A existat un moment înaintea căruia Noe
era în afara corăbiei, după care a fost înăuntru. Si, trebuie
avut în vedere faptul că arca l-a salvat pe Noe.Nu neprihănirea
lui, nu sentimentele sale, nu lacrimile lui, nu rugăciunile
sale. Arca l-a salvat. Dacă el ar fi încercat să facă o arcă din
sentimentele sale, sau din rugăciunile sale, sau din viata sa,
el ar fi murit înnecat împreună cu restul celor care au murit.
Dar, vedeți voi, arca a fost cea care l-a salvat.
Când am fost în Manchester, am intrat într-o galerie
duminică seara pentru a avea o discuție cu câţiva curioşi; și în
timp ce vorbeam, un om de afaceri a venit, și s-a aşezat la
marginea publicului. Cred că iniţial venise doar să critice, era
un pic sceptic. În cele din urmă l-am văzut că era în lacrimi.
M-am întors către el, și i-am zis: "Prietene, care este problema
ta?" "Ei bine", a spus el, "Dl. Moody, de fapt nu ştiu care este
problema mea." I-am spus: "Eşti convins că ești un păcătos?" El
a spus: "Da, știu acest lucru." I-am spus, "Hristos este în
măsură să te salveze"; și am folosit analogie după analogie,
dar el tot nu a înţeles. În cele din urmă m-am gândit la arcă,
și i-am spus: "au fost sentimentele lui Noe cele care l-au
salvat?A fost corectitudinea lui Noe, cea care l-a salvat, sau
era arca?" "Acum am înţeles.", a spus el,"Am înţeles." El s-a
ridicat,a dat mâna cu mine și a spus: "Bună seara. Trebuie să
plec.Trebuie să plec cu trenul în această seară, dar am fost
hotărât să fiu salvat înainte de a pleca.Am înţeles acum.”
La câteva zile după aceea, a venit și m-a atins pe umăr și
mi-a spus: "Mă recunoaşteţi?" Am zis: "V-am mai văzut, dar nu-mi
amintesc unde." El a spus: "Nu vă aduceţi aminte analogia cu
arca? Am zis:" Da. "" De atunci am înţeles perfect", a spus el."
Am înțeles. Hristos este arca; El mă salvează".
Când m-am întors în Manchester , și am vorbit tinerilor de
acolo, am descoperit că el era cea mai strălucitoare lumină.
Să folosesc urmatoarea ilustraţie.
Sângele din Goshen. Dumnezeu a spus: [ Exod 12:13 ]
"...Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi..."El nu a
spus: "Când văd sentimentele lui Moise, sau sentimentele
oamenilor, voi trece pe lângă voi" sau "Când vă văd rugându-vă
și plângând, voi trece pe lânga voi" ci a spus: "...Eu voi vedea
sângele şi voi trece pe lângă voi..." Sângele a fost cel care
i-a salvat, nu neprihănirea lor. Și orice copil mic datorită
acelui sânge în Goshen era în aceeaşi siguranţă precum Moise sau
Aaron sau Iosua sau Caleb. Sângele a fost cel care i-a
salvat.Uite! Un evreul luând isop. El îl moaie în sânge, și
loveşte cadrul uşii.Înaintea acelui moment sângele nu se afla pe
cadrul uşii,după acel moment cadrul uşii era mânjit cu sânge.Din
momentul în care sângele se află acolo ei sunt salvaţi.
Dumnezeu a spus: "...Eu voi vedea sângele şi voi trece pe
lângă voi..." Unii oameni spun: "Dacă aș fi măcar la fel de bun
precum acel pastor m-aş simţi mult mai în siguranţă" sau "Dacă
aș fi fost măcar la fel de bun ca și acea mamă în Israel, care
s-a rugat timp de cincizeci de ani pentru cei săraci și
nefericiţi, m-aş fi simţit mult mai în siguranţă."Prietenii mei,
dacă sunteți în spatele sângelui, sunteţi la adăpost. Nici
neprihănirea și nici faptele lor bune nu i-a salvat. Aceste
lucruri nu au salvat pe nimeni niciodată.
Dumnezeu spune: "...Eu voi vedea sângele si voi trece pe
lângă voi…" ,iar când sunt la adăpost în spatele sângelui,
atunci eu sunt mântuit și dacă eu nu sunt la adăpost în spatele
sângelui, nu sunt salvat. Dumnezeu a spus: ...Eu voi vedea
sângele şi voi trece pe lângă voi…" Moartea a trecut peste
Egipt și în cazul în care sângele a fost pe cadrul uşii a trecut
mai departe, dar în cazul în care nu a găsit sângele, imediat a
intrat și a luat victima imediat. Marile palate nu au putut ţine
moartea afară.Bogăția și statutul social nu au putut feri de
moarte. A mers și a luat Prințul Egiptului, i-a luat pe cei mai
bogaţi și pe cei mai săraci, pe cei mai stimaţi şi pe cei mai
puţin stimaţi.Moartea nu face nici o distincție, decât dacă un
om se află în spatele sângelui.
Prieteni fiţi înțelepţi în această seară, și treceţi la
adăpostul sângelui. Sângele a fost vărsat. Sângele este pe
scaunul milei și din moment ce este acolo poți fi salvat.
Dumnezeu a imputat Fiului Său greșelile și păcatele
voastre.Grăbiţi-vă prietenii mei, grăbiţi-vă și fiţi salvaţi în
această seară pentru că Stăpânul casei se va ridica și va
închide ușa, și atunci nu va mai fi nici o speranță.
Să ne folosim de următorul eveniment. Când Israel a trecut
râul Iordan, Dumnezeu i-a spus lui Iosua să aibă șase cetăți de
refugiu ; trei de fiecare parte a Iordanului.Au fost construite
fiecare pe câte un deal, pentru a putea fi văzute de la o
distanță mare, iar porțile urmau să fie ținute deschise zi și
noapte.Toate obstacolele urmau să fie date la o parte din drum,
strada trebuia să fie reparată, de asemenea şi podurile trebuiau
să fie în stare bună, astfel încât nimic să nu împiedice fuga
unui om spre cetatea de refugiu. Dacă un om ucidea un altul în
acele zile, ar fi fost o mare rușine pentru ruda cea mai
apropiată a victimei daca nu se răzbuna.Dacă un om îl ucidea pe
altul,ruda cea mai apropiată era obligată să-l omoare. Dar, dacă
putea ajunge într-un oraș de refugiu,era judecat, si dacă se
constata că nu a ucis intenționat omul, putea să trăiască.
Să folosim ilustrarea mea. Să presupunem că omor un om. Sunt
afară , departe în pădure la lucru, iar toporul îmi alunecă din
mână şi-l omoară pe cel care lucrează cu mine. Știu că
rudeniile, fratele său, nu sunt departe. Vestea că i-am ucis
fratele va ajunge în curând la ei. Ce ar trebui să fac? Mă duc
spre orașul de refugiu, acolo departe pe deal, la zece mile
depărtare. Alerg - și ştim că în acele zile erau utilizate
indicatoare cu cuvântul "REFUGIU", scris cu litere roșii mari,
astfel încât un om le putea citi în timp ce fugea.Nu trebuia să
se oprească. Mi s-a spus că exista şi un semn ca un deget
îndreptat spre oraș, astfel încât un om care nu putea citi
putea vedea mâna îndreptată spre oraş. Un om nu trebuie neaparat
să ştie să citească înainte de a putea fi salvat. Eu văd că mâna
este îndreptată spre cetatea de refugiu. Poarta este larg
deschisă, dar sunt zece mile până acolo. Sar peste autostradă.
Nu privesc în urmă si nici în dreapta si nici în stânga. Nu îi
ascult pe cei ce-i întâlnesc.
Răzbunătorul a scos sabia, și este pe urmele mele. Sar şi
ajung în stradă și destul de curând, văd că mă ajunge din
urmă,alerg mai departe, peste acel pod, peste acel râu, sus pe
muntele acela, de-a lungul acelei văi, dar eu îl aud
apropiindu-se din ce în ce mai tare. Uite paznicul.Pot să-l văd
pe zidul cetății. El îi anunţă pe locuitori că un refugiat se
apropie. Îi văd pe locuitori pe peretele orașului, iar când mă
apropii îi aud spunând:"Fugi, fugi! Scapă, scapă! E foarte
aproape de tine! Fugi! Scapă!" Continui, trec sărind prin poarta
cetății, și în cele din urmă sunt în siguranță.Acum sunt afară,
iar în următorul moment eu sunt înăuntru.Acum sunt expus la
lovitura de sabie (aceasta mă poate lovi în orice moment) iar în
momentul următor sunt în siguranță. Am simtit o schimbare? Sunt
în spatele zidurilor: aceasta este diferența. Este un fapt.
Acolo mă aflu. Răzbunatorul poate veni până la porțile cetății,
dar nu poate intra. Sabia lui nu mă poate atinge.Legea țării mă
apără acum. Sunt sub protecția acelui oraș.Viaţa mi-a fost
salvată,dar nu am avut timp de pierdut.
O mare parte dintre voi încearcă să intre în cetatea de
refugiu, și sunt şi dușmani care încearcă să te oprească, dar
nu-i asculta. Prietenii tăi îți spun să scapi. Grăbeste-te! Nu
întârzia nici pentru un singur moment!
În țara noastră, înainte de război, când am avut sclavi,ei
se uitau după steaua nordului. Dacă un sclav fugea în Statele de
Nord, vechiul său stăpân putea veni să-l ia înapoi în sclavie.
Dar la acea vreme exista un alt steag pe pământ american, iar în
cazul în care aceştia puteau ajunge sub acel steag erau în
siguranţă. Se numește Steagul Uniunii (Union Jack). În cazul în
care aceştia puteau ajunge în Canada erau liberi,prin urmare, se
uitau spre steaua nordului.
Dar ei știau că dacă ajung în Statele de Nord, ar putea
totuşi exista cineva pe urmele lor gata să-i ia înapoi. La fel
este și pentru fiecare păcătos care vrea să vină la Hristos.
Unii oameni fac tot posibilul să-l împiedice dar alții îl vor
sprijini. Haideţi să ajutăm fiecare om spre steaua de nord.Un om
a scăpat, poate că înoată în râul Mississippi sau traversează
râul Ohio, într-o mică canoe. Stăpânul este informat şi ia
ogarii și îi pune pe urmele lui, și începe să-l urmărească.
Sclavul aude câinii de vânătoare și știe că stăpânul său vine
să-l ducă înapoi în sclavie. Graniţa este la o milă sau două
distanță. Încearcă să scape cât de repede poate. El aleargă cu
toată puterea lui spre frontieră, peste garduri vii și șanțuri
și râuri, el merge mai departe spre Canada. Începe să vadă
Canada. El poate vedea steagul în fața lui; și știe că dacă
poate traversa frontiera înaintea stăpânului său și a câinilor
de vânătoare ,va fi liber pentru totdeauna.
Priviţi cum un sărman negru aleargă!Sare și în cele din
urmă,trece frontiera. Este liber! Era sclav iar în clipa
următoare este un om liber sub steagul reginei Victoria, steagul
britanic , nu aplaudaţi prietenii mei,veniţi la Hristos.Legile
voastre spun că nici un om sub acel pavilion nu va fi sclav. El
era sclav şi în următorul moment este un om liber. Înaintea
acelui moment este posibil ca vechiul său stăpân să-l tragă
înapoi iar în următoarea clipă strigă , "Libertate!"
Dacă Hristos ne spune că suntem liberi, suntem
liberi.Prietenii mei, Hristos ne cheamă în această seară. Ieșiti
afară din teritoriul diavolului cât de repede puteţi. Nici un
sclav din statele din sud nu a avut un stăpân atât de crud
precum al tău, nici un stăpân la fel de rău precum Satana.
Urmează-mi sfatul în seara asta, și evadează pentru libertatea
sufletului tău.
Îmi dau seama că unii dintre voi vor spune:"Eu nu văd cum poate
un om să fie convertit dintr-o dată."
Permiteți-mi să folosesc o altă ilustrație. Uitaţi-vă acolo jos. Sunt doi soldați.Acum, dacă i-ai aduce pe acei soldați până la această platformă, și i-ai întreba cum au devenit soldați, ei vor spune că erau cetățeni și au devenit soldați în următorul moment. Care a fost evenimentul care i-a făcut soldați?A fost momentul când au luat șilingul reginei. În momentul în care au primit șilingul, au încetat să mai fie cetățeni,şi au devenit soldați. Înainte de a fi primit şilingul puteau merge unde işi doreau,dar în minutul următor au intrat sub autoritate și în conformitate cu reglementările armatei trebuie să meargă acolo unde regina Victoria îi trimite. Ei nu trebuie să aștepte să li se dea o uniformă. În clipa în care au primit şilingul au devenit soldați. Ce i-a făcut soldați? Primirea şilingul. Ce îl face pe un om creștin? Credinţa in Hristos.
[ Ioan 1:11-13 ] ”11 A venit la ai Sai, si
ai Sai nu L-au primit.
12. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in
Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu”
Darul lui Dumnezeu este viața veșnică. Cine vrea darul în
aceasta seară? Când am fost în Manchester, am pus această
întrebare, și un om a strigat în adunare, "Eu vreau!" Cine vrea
darul acum? Nu există nici un om aici, în Londra, așa cum era în
Manchester, care să spună că el vrea darul? Nu este de mirare că
trebuie să pledez cu atât de mulți să ia darul? [
Romani 6:23 ] "Plata păcatului este moartea, dar
darul lui Dumnezeu este viața veșnică." Cine vrea darul acum? (
Multe răspunsuri în sală: "Eu vreau!!!", "Eu vreau!!!!")
[ Luca 16:15 ] „Isus le -a zis: ,,Voi
căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar
Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între
oameni, este o urîciune înaintea lui Dumnezeu.”
Îmi imaginez un om acolo jos care spune: "Ce zici de
pocăință? Ce zici de a intra în corabie sau în cetatea de
scăpare înainte de pocăință?" Prietenul meu, lasă-mă să-ţi spun
ce este pocăința. Este stânga împrejur! Cred că acești soldați
înteleg această expresie. Cineva a spus că fiecare se naște cu
spatele la Dumnezeu, și convertirea e un fel de stânga
împrejur.În cazul în care doriți să fiţi convertiți și doriţi să
vă pocăiţi, vă voi spune ce trebuie să faceţi. Pleacă din
serviciul lui Satan, și înrolează-te în cel al Domnului. Lasă-ţi
vechii prieteni, și uneşte-te cu poporul lui Dumnezeu.(A nu se
înţelege condiţionarea sau necesitatea abandonării anturajului
înainte de conversie.A nu se înţelege nici condiţionarea
salvarii de slujirea in serviciul lui Dumnezeu )
În câteva zile, în cazul în care nu se întâmplă nimic
neaşteptat, aștept să merg la Liverpool. Dacă atunci când sunt
în tren, prietenul meu dl Shipton îmi spune, "Moody, te afli în
trenul greșit, - trenul merge la Edinburgh" - ar trebui să spun:
"Domnule Shipton, ați făcut o mare greșeală, cineva mi-a spus
trenul merge spre Liverpool , dle Shipton,.. sunt sigur că
greșiţi ". Apoi dl Shipton ar spune: "Moody, am trăit aici
patruzeci de ani, și știu totul despre trenurile ce vin si
pleacă din acest loc. Cel ce v-a informat că merge cu trenul la
Liverpool probabil era ori ignorant ori foarte viclean ." Dacă
Dl.Shipton în cele din urmă mă convinge, eu cobor din tren și
urc în cel ce merge la Liverpool.
Pocăința este coborârea dintr-un tren și urcarea în
celălalt. Sunteți într-un tren greșit, vă aflați pe calea largă
care duce în jos în iad. Ieșiti afară din ea la noapte.
Stânga-împrejur! Care din voi işi va îndrepta picioarele spre
Dumnezeu? "Întoarceți-vă, de ce să muriţi?" În Vechiul
Testament, expresia folosită este "întoarce-te." În Noul
Testament, este "Pocăieşte-te". "Întoarceți-vă, de ce să muriţi,
casă a lui Israel?" Dumnezeu nu vrea ca nici un om din această
audiență să piară, ci El vrea ca toți să fie mântuiți. Poți fi
salvat acum dacă doreşti.
Există o altă ilustrare şi aș vrea să am timp să mă opresc
asupra ei:este vorba despre a privi. Este vorba despre șarpele
din pustie.
[ Ioan 3:14-15 ] „14. Si, dupa cum a inaltat
Moise sarpele in pustiu, tot asa trebuie sa fie inaltat si Fiul
omului,
15. pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viaţa
vesnica. “
Priviţi aici! Doar acordaţi-mi atenția pentru câteva
minute. "Crede în Domnul Isus Hristos." Cât timp durează pentru
ca un om să creadă? Sau, dacă vreți, cât timp îi ia unui om să
privească? Unii oameni spun că ei cred în educarea oamenilor
pentru a fi creștini. Cât timp durează să îi educi pe copii să
privească? Probabil ai auzit o mamă spunând: "Uite", iar copilul
ei mic privea. Nu durează trei luni pentru ca un copil să
înveţe să privească. Priveşte și trăieşte! Nu este nevoie să
mergi la facultate pentru a învăța cum să priveşti. Nu este un
copil aici care să nu știe cum să privească. Hristos spune:
"Uita-te la mine, căci sunt Dumnezeu, și nu este altul" [
Isaia 45:5 ].
Şarpele de aramă se află pe stâlp. Dumnezeu spune copiilor
lui Israel, care sunt pe moarte datorită mușcăturii șerpilor de
foc - "! Uită-te, și trăieşte"
Nimic din a te uita la o bucată de alamă nu poate vindeca
muşcătura unui șarpe. Dumnezeu este cel care îl vindecă, iar
privirea la şarpele de aramă este condiţia. Ascultarea este ceea
ce vrea Dumnezeu.La un moment dat bolnavul este pe moarte, în
următorul moment vine un fior de viață prin venele sale, și apoi
trăiește, este bine. Prieteni, priviţi spre Hristos, și nu la
voi înşivă. Aceasta este problema cu un mare număr de păcătoși;
în loc să privească la Hristos, ei se uită la muşcătură.
Nu priviţi spre rană; priviţi în căutarea unui remediu.
Hristos este remediul păcatului. Ceea ce vrei este să muţi
privirea de la rană la remediu - la Isus, Autorul și
Desăvârșitorul credinței noastre. Cine va privi în această
seară, și va trăi? Mutaţi-vă privirea spre Golgota; Credeţi în
Domnul Isus Hristos și fiţi salvati.
„Ce trebuie să fac să fiu salvat?” -- ultima predică
din Londra a lui Dwight Lyman Moody.Predica a avut loc în
Camberwell Hall, duminică seara în data de 11 iulie 1875.